Înalt Prea Fericiții

– Săru’mâna, Părinte! îl întâmpină Daniel pe colegul său, ce tocmai intrase însoțit de două matahale îmbrăcate în costume negre.

– Săru’mâna, Părinte! răspunse Kiril, zâmbind.

– Înalt Prea Sfinția ta, crede-mă, dacă e să fie o mână sărutată astăzi aia va fi a ta. Nu accept un refuz.

– Dar de ce, Daniel? Insist. Dă-mi voie să-mi depun sărutul rusesc pe dosul palmei Preafericirii Tale.

– Dar nu mai bine își depune Sfinția Ta sărutul pe cariciul meu bisericesc?

Kiril izbucni în râs.

– Bată-te-ar Dumnezeu, Daniele, tot un pezevenghi ai rămas!

Făcu semn discret, din încheietură către cele două matahale. Acestea părăsiră imediat încăperea.

– Ce faci, man? întrebă Daniel, în timp ce făcea salutul ortodox secret cu Kiril.

– Am venit în vizită, mai mult cu japca, că de când unii din noi ne tragem mega-catedrală am uitat să mai dăm un telefon…

– Trăsni-te-ar din cer, Kirile, am avut și eu probleme, nu e lapte și miere totul. Las’ că-ți povestec eu. Zi cum a fost drumul, ai tot ce îți trebuie?

– Da man, nu îți face griji. Ți-am adus ceva. Niște moaște. Sorry că… am plecat pe fugă și nu am avut timp să le pregătesc cum trebuie, am luat și eu pe ce-am pus mâna din dulap.

– Da, nu e panică, bro! Lasă că ăștia ai mei sunt fascinați de orice oscior uscat. O să ți le pupe de o să ți le albească. (râde)

– Da am văzut la televizor, felicitări pentru event-ul de la Iași, cu Paraschiva. A ieșit blanao.

– Ai văzut și tu, nu? E cel mai belea party la noi.

– Și zi cum e cu catedrala, cu clopotul, cu astea…

Daniel mușcă dintr-un pișcot înmuiat într-un pocal cu vin. Îi întinse și lui Kiril.

– Vrei?

– Nu, mersi, eu nu prea le am cu vinul, eu sunt mai pe tărie.

– Da mă, cum ziceam. Catedrala… da… Bă, am avut noroc în ultima vreme, au câștigat ai noștri alegerile. Am primit fonduri din toată țara. Ne-a dat fata asta… Gabi… de la Primărie de-aici, ne-a dat un sfert de buget. Mi-e și rușine de ea, că m-a văzut cu Merț nou, cu țoale, își imaginează că nu îi bag pe toți în clădire, dar na… Și eu îi ajut cu electoratu’…

– Am văzut-o, e bună, ai dat acolo? întrebă Kiril făcând cu ochiul.

– Hai bă… nu! E ca și fata mea, ce-ai? Plus că bărbac-su e băiat, mi-a trimis autocare la Paraschiva.

– Și tu de ce fuți banii pe mașini și țoale, Daniele?

– Ce mă, nu-ți plac țoalele mele? De firmă, din Franța, calitate…

– Știi că eu nu prea halesc căcaturile astea occidentale. Ale mele sunt lucrate manual, de o femeie de la munte. Nu găsești așa ceva la magazin.

– Bine mă, tradiționalule. Apropo de asta, treaba cu Coaliția merge stas, cică se face referendumul. Am bătut palma cu băiatul ăsta, Liviu, cică îl ajută și pe el că mai distrage atenția de la căcaturile lui. Numai că îmi fac ai mei probleme, că nu-și țin ciocanul în pantaloni. Și se mai și filmează. Bă și dacă nu le-aș fi zis “Băieți, eu nu mă bag în treburile astea, faceți ce vreți cu cine vreți, dar fiți discreți”. Ce crezi că au făcut? Fix invers. Invers, lol!

– Lol.

– Îl am pe unul, Pomohaci, mare vedetă, după ce că îi place ciocanul mai e și cântăreț, al dracu’. Of, Kirile, abia aștept să fie gata Catedrala, să mă mai relaxez. O să îmi fac acolo cu spa, cu biliard…

Se auzi un ciocănit la ușă. Un cap de matahală apăru, spășit.

– Înalt Prea Fericirile dumneavoastră, s-a strâns lumea… Vă așteaptă.

– Hai să mergem, Kirile, moare creștinul român să te cunoască.

– Mergem după aia să îmi arăți clopotul?

– Păi nu?

 

Comments

comments