Monastirea Argeșului, partea a II-a – Exproprierea

partea I aici

– Patroane, avem o problemă! zise Viorel cu ultima suflare după ce dădu buzna în biroul lui Negru Vodă.

– Ho, dă-te dracu, Valentine, ce-ai?

– Viorel, să trăiți. Mănăstirea, șefu. Ăla care are terenul nu vrea să vândă. Cere mult.

– Stai, ce? Cine are terenul? Nu era un țăran de pe-acolo? Ce știe ăla de bani?

– Nu, a cumpărat un baron de la țăran, că a auzit că face statul lucrare acolo.

– Cum îl cheamă?

– Baron Localu, șefu.

– … ok, ăsta trebuie că e unul dintre cele mai forțate nume de personaj.

– O fi, dar e descriptive as fuck.

– Și de la cine căcat a auzit ăsta că vrem noi să facem mănăstire acolo?

Viorel își mută privirea pe pereți.

– Nu știu, Măria Ta.

– Și cât cere?

– 800 000.

Vodă își pierdu glasul.

– Opt sute de… mi-e rău, să moară mama. Vaaaai de pula mea. Vaaai. Deja suntem cu mâna până la cot în vistierie pentru proiectul ăsta. Aoleu, mamă. Nu putem să facem în altă parte?

– Nu, șefu, că studiul de fezabilitate e deja făcut pentru locul ăla. Și s-au virat deja banii.

– Cum căcat am făcut studiul înainte să avem terenul?

– Păi nu vezi, Măria Ta, că totul e pe dos în țara asta?

– Pfoai, să mor io…

– Șefu, dar ești negru de supărare…

– Lol.

– Șefule, stai lin că donațiile au mers bine, am strâns chiar și peste. Plus că îți scoți banii, Măria Ta, din nunți și botezuri.

– Păi ce, mă? Se fac nunți și botezuri la mănăstire? Ce, e biserică?

– Și care e diferența?

– …

– …

– Bine, Vasile. Ia legătura cu Baron Localu și zi-i că îi dăm banii, că mă fac de tot căcatul dacă am băgat deja atâția bani și nu se construiește. Nu mă mai votează nici pula.

– Mă ocup, Măria Ta.

Exproprierea a decurs conform planului, în 2 săptămâni banii erau virați. 100 000 ajunseseră deja în contul lui Viorel, care îi vânduse pontul baronului. Meșterul Manole & Co se apucară de treabă. În numai o lună și jumătatea mănăstirea era la roșu. Într-o bună dimineață, însă, că daca n-ar fi fost nu s-ar povesti, echipa se îndrepta spre lucrare. De la distanță ceva nu arăta bine. Șoc, dă click aici, construcția era la pământ.

– Bă ce dracu’? întrebă contrariat Manole.

– S-a dărâmat, veni Gigi cu explicația.

Gigi era unul dintre cei mai buni muncitori, trăgea o tencuială dreaptă de nici nu mai era nevoie de glet, doar că era cam prost, altfel.

– Văd, bă, și eu că s-a dărâmat. Dar de ce morții ei? Ce-ați făcut?

– Nu știu, meștere, noi am făcut cimentul cum trebuie.

– Și cine mama dracu a dărâmat-o, băă? își pierdu Manole controlul, în mod surprinzător, căci altfel era un tip destul de calm.

– Soroș! răspunse prompt Gigi.

– Cine bă?

– Soroș și ONG-urile, meștere. Îți zic eu. La Monastirea Argeșului a fost mână criminală.

…va urma

sursa: https://www.flickr.com/photos/10065605@N04/6222640119

 

Comments

comments