Legenda lui Mare-Muist și a prietenilor săi

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost am fi avut și noi o țară ca afară, cu autostrăzi, școli și spitale în care nu ar fi murit pacienții cu zile, un tărâm fermecat pe nume România. Și se făcea că din ținutul sărăciei supreme, Teleorman, cobora la vale pe un drum plin de hârtoape un erou mustăcios cu dinții de cărbune, pe nume Mare-Muist. Și cum venea el spre capitală, hotărât să pună mâna pe putere, văzu într-un sătuc un bărbat înalt, cu capul mare și cu față de bufniță, care se certa cu niște oameni simpli pentru că li se băgase în față la o coadă la aprozar.

Lui Mare-Muist îi plăcu atitudinea de “mă-doare-n-pulism” față de săraci pe care o afișa bărbatul cu chip de huhurez și se duse la el și îi spuse:

– Bună ziua, omule. Eu sunt Mare-Muist și caut oameni ca tine cu care să mă duc la capitală și să conduc țara asta!

–  Ziua bună, Mare-Muist. Ia-mă pe mine și eu o să scot căcaturi pe gură ori de câte ori va fi nevoie, ca să nu fie nevoie s-o faci tu. Curvă-Politică e numele meu. Ia bilețelul ăsta roz pe care am scris numele meu, ca să nu uiți că eu sunt Curvă-Politică.

Mare Muist și Curvă-Politică plecară mai departe, cu gânduri mari, și nu trecu mult până când se întâlniră cu o zână, căre stătea în fața porții casei ei și sorta mileuri și bibelouri.

– Ziua bună, zâno! Noi suntem Mare-Muist și Curvă-Politică și am vrea să mergem să conducem țara. Avem nevoie de o femeie în care lumea să aibă încredere că e femeie de casă și care să conducă capitala!

– Salut, băieți, eu sunt Zâna-De-Prost-Gust și cred că sunt perfectă pentru acest rol.

Și așa cei doi erau acum trei. Și mergeau ei ce mergeau, când, deodată, trecură pe lângă o stână.

– Să trăiești ciobane! zise Mare-Muist.

– Să trăiți și voi, drumeților!

– Ciobane, noi mergem să conducem țara. Nu vii cu noi să ne fii Ministru la Agricultură?

– Ba vin și jur pe Sfânta Oaie că nu o să vă dezamăgesc. Eu sunt Moș-Senil.

Se făcu noaptea. Mare-Muist, Curvă-Politică, Zâna-De-Prost-Gust și Moș-Senil intrară într-un han, să se odihnească. Acolo îi întâmpină o hangiță cu gura mare, care umplea paharale pe jumătate, deși se lăuda că le pune pline.

– Bună seara, domniță! Eu sunt Mare-Muist și prietenii săi. Am vrea să ne aduci și nouă ceva de băut. Dar până atunci, să știi că noi mergem la capitală și am observat stilul tău de a trage țeapă clienților și apoi să urli tot tu la ei că sunt idioți. Nu vrei să vii cu noi să fii Ministrul Muncii?

– Ba mi-ar face plăcere, Mare-Muist. Eu sunt Coardă-Penală. Mâine la prima oră plecăm.

De la masa de alături, doi bărbați auziră discuția. Unul dintre ei, chelios și cu nas de vrăjitoare, i se adresă lui Mare-Muist.

– Mare-Muist, am auzit că vrei să conduci țara. Ai nevoie de doi cavaleri ca noi, ca să îngenunchezi Balaurul Justiției. Eu sunt Mânâncă-Căcat și el e prietenul meu, Jeg-Nesimțitit.

– Bine, prieteni. Vă zic cum facem! răspunse Mare-Muist. Pe Jeg-Nesimțit îl punem Ministru la Justiție, ca să avem un cap pe care să îl sacrificăm când s-or supăra cetățenii că suntem prea pe față. Apoi, îl decapităm și te punem pe tine, Mănâncă-Căcat.

Apoi, eroii noștri se puseră la povești. Mare-Muist le povesti cum vrea să îl învingă pe Molcom-Muțilă, care îl bătuse în alegeri pe predecesorul său de la conducerea partidului, Mare-Bou. Curvă-Politică stătea lângă Mare-Muist și doar repeta și aplauda. Moș-Senil făcea o paralelă cu oile la fiecare propoziție a lui Mare-Muist, iar Mănâncă-Căcat și Jeg-Nesimțit scriseseră deja 250 de legi.

Dimineață, Mare-Muist, Curvă-Politică, Zâna-De-Prost-Gust, Moș-Senil, Coardă-Penală, Mănâncă-Căcat și Jeg-Nesimțit erau gata de plecare. Din spatele lor, însă, doi țărănoi obosiți li se adresară:

– Salutare, prieteni!

– Salutare! Voi cine sunteți? întrebă Mare-Muist.

– Da, chiar așa, voi cine sunteți? repetă Curvă-Politică, în stilul său pupincurist.

– Noi suntem Cap-De-Sfeclă și Cap-De-Porc. Am auzit ce vreți să faceți și vă putem ajuta. Eu, Cap-De-Sfeclă, pot mobiliza pensionarii cretini la mitinguri, când o fi nevoie, iar prietenul meu, Cap-De-Porc se ocupă de adversarii politici. Îi înjură ca nimeni altul, sau le zice că are poze indecente cu ei.

– Am avea nevoie de doi sclavi bășiți ca voi, răspunse Mare-Muist. Haideți cu noi!

Mai merseră ei ce mai merseră, timp în care Mare-Muist le mai povestea despre cum o să îi ajute televiziunile lui Securist-Spurcat, despre cum se distrează în Brazilia, despre cum urăște dentiștii și despre legenda lui Boșorog-Comunist-Ce-Nu-Mai-Crapă. Pe drum li se alătură Sclav-Prost, căruia Mare-Muist îi promise funcția de Prim-Ministru, dar doar până la primul scandal, când avea să îl debarce. Sclav-Prost îi promise că o să accepte și că în mod sigur nu o să se alieze apoi cu Mare-Bou ca să încerce să îi sufle puterea.

În timp ce mergeau ei înspre Soarele apunând, din tufișuri se auzi un sughiț.

– Cine-i acolo? întrebă mare muist.

– Da, chiar, cine-i acolo? repetă ca un papagal Curvă-Politcă, în timp ce Cap-De-Porc și Cap-De-Sfeclă începură să înjure tufișul ca la ușa cortului.

Din tufiș ieși un bărbat cu privirea tulbure și cu vorbele încâlcite.

– Eu sunt Bețiv-Notoriu și mă prefac că știu ce se întâmplă!

– Salutare, Bețiv-Notoriu, zise Mare-Muist. Tu ești numai bun de Prim-Ministru, când o să-l dau jos pe Sclav-Prost. Hai cu noi!

Sclav-Prost oftă, în timp ce Zâna-De-Prost-Gust îl privea sceptic pe Bețiv-Notoriu.

Se lăsă seara și Mare-Muist, Curvă-Politică, Zâna-De-Prost-Gust, Moș-Senil, Coardă-Penală, Mănâncă-Căcat, Jeg-Nesimțit, Cap-De-Porc, Cap-De-Sfeclă, Sclav-Prost și Bețiv-Notoriu se opriră la un han. Aici, eroii noștrii îi întâlniră pe Muiere-Proastă, pe care Zână-De-Prost-Gust o propuse la Interne, și pe Bătut-În-Cap, căruia Mare-Muist îi promise Educația.

A doua zi, plecară mai departe. Și, pe drum, mai adunară personaje, care mai de care mai ridicole ca formă și ca fond. Și câștigară eroii noștri alegerile, cu ajutorul pensionarilor cretini, al nostalgicilor comuniști, al televiziunilor lui Securist-Spurcat și al românilor idioți, în general. Și cum erau ei la putere, dădeau în fiecare zi câte o lovitură Balaurului Justiției, deși lumea ieșea în stradă și urla împotriva abuzului.

Și așa ajunse țara condusă de Mare-Muist, Curvă-Politică și prietenii lor, și românii au trăit în sărăcie și mizerie, tot fără infrastructură, tot fără spitale și tot cu școli ce cad pe elevi, până la adânci bătrâneți, sau cel puțin până avea să se curețe generația din care făcea parte marea majoritate a electoratului lui Mare-Muist și Curvă-Politică.

Comments

comments