My fair country

Ca cetățean al României ai senzația constantă că cineva îți pune mâna pe cur și nimeni nu face nimic. Nici măcar nu știi cine e agresorul. De câțiva ani sunt arătate cu degetul personaje precum Ponta, Dragnea, Iordache, Tudose sau Tăriceanu. Pare simplu. De fapt, nu, pare complicat să scapi de ăștia, dar soluția pare concretă. O mână de oameni, un partid, niște nemernici fără de care am putea să avem vieți normale, să ne vedem de ale noastre într-un cadru civilizat, occidental, să avem o viață bună, autostrăzi, școli și spitale.

La un moment dat, totuși, va trebui să adresăm problema elefantului din încăpere. Că până la urmă Dragnea e un țărănete coclit din Teleorman, iar cei din jurul lui sunt niște sclavi obosiți, extensii ale acestuia și atât. Ori ăștia nu au obținut puterea prin metode inteligente sau scheme politice complicate, ci au primit-o pe tavă, cu fundiță roșie, de la ai noștri.

Imediat după Revoluție părinții noștri, îmbătați de abundența de blugi din Turcia, electronice vestice și băuturi carbogazoase la discreție, s-au apucat de futut România în moduri pe care filmele porno ale vremii nici nu puteau să le conceapă. I-au rupt hainele, au supus-o la perversiuni sexuale pe marginea drumului, și-au dat drumul pe fața ei și acum ne-o lasă moștenire, să facem din ea o doamnă. Se întorc, o dată la patru ani, să-i mai dea o bucă în timp ce noi țipăm de pe margine “Las-o că nu mai poate!”. Și apoi o lasă o vreme pe mâna reprezentanților lor să o țină legată în beci, cu minimul necesar de apă și hrană, cât să rămână marginal în viață.

Iar noi trebuie să îi redăm demnitatea. Și credem că o putem obține ușor, urlând în stradă către ăia care ne țin țara ostatică mandatați de o generație. Negând că sistemul nu e compus doar din Guvern, Parlament și Președinție, ci e o caracatiță complexă ce ajunge până la cel mai jos nivel. Până la noi, care am preluat aceeași mentalitate, deși nu vrem să o recunoaștem.

My Fair Lady, 1964

Medicii știu care sunt condițiile din spitale, dar acceptă ministru incompetent după ministru incompetent fără să facă nimic. Își privesc pacienții salvabili cum mor. Nu vor să lupte cu sistemul pentru că nu vor să declanșeze o grevă generală care să lase pacienții pe care au jurat că o să îi ajute fără asistență fac parte din același sistem corupt. O naștere la un spital de stat costă în jur de 2500 de lei în București, bani ce intră direct în buzunarele halatelor medicilor și asistentelor. Ăsta e doar un exemplu. Pentru orice intervenție acoperită de asigurările de sănătate există un preț, ușor de găsit căutând pe un forum, liber, pe google. Ori câți dintre cei ce au ieșit la protestele anticorupție am plătit aceste sume, tăcând mâlc când ni s-au cerut?

Polițiștii și jandarmii acceptă corupția din sistem pentru că interesul lor imediat este să asigure protecția cetățenilor în slujba cărora sunt și ei fac parte din sistemul bolnav. Nu au de ales, dacă te pui în situația de a fi dat afară, ca polițist sau jandarm te poți angaja doar pândar pe salariu aproape minim, la o companie de pază. Așa că merg pe burtă și mai ciupesc câte un 50-100 de lei pe ici colo. De la noi, ăștia care nu mai vrem corupție.

Profesorii mai făceau câte o grevă din când în când, dar nu pentru că la Educație e un ministru analfabet sau pur și simplu cretin (ahem Caty), ci pentru câteva zeci de lei în plus la salariu. Singura motivație care declanșează o fărâmă de spirit civic. Acum poate că ar protesta, dar nu vor să pună în pericol educația elevilor rămânând în urmă cu materia pe perioada unei eventuale greve sunt incompetenți și ei știu asta. A fi profesor e cea mai bună poziție pe care o pot avea. În ultimii ani, după cum o demonstrează și rezultatele la examenele de titularizare, profesori au ajuns doar cei mai slab pregătiți oameni în domeniile lor. Spiritul domnului Trandafir a murit de mult, de foame.

Și apoi avem o mulțime de companii de transport de stat care susțin sistemul, căci nașu de pe tren va continua să accepte blatiști îngropând CFR-ul, iar RATB va continua să se autodistrugă atâta timp cât salariile vor fi plătite la timp. La fel și la Tarom. Niciun angajat al Poștei Române nu va lupta cu sistemul, pentru că știe că e o instituție inutilă pe care orice administrație competentă ar restructura-o în secunda doi.

Au fost oameni care au venit pe jos să protesteze pe 20 ianuarie. Un sacrificiu simbolic, demn de lăudat, irelevant însă. Sacrificiul ce trebuie făcut e să renunțăm să mai dăm șpagă medicilor, cu riscul propriei sănătăți. Să riști să fii tratat de un medic tânăr, neexperimentat și prost plătit, dar să știi că ăla bătrân și corupt nu mai e în sistem. Să acceptăm amenzile de circulație, să plătim biletul de tren și să luăm atitudine când nașul palmează cei 5 lei. Lupta cu sistemul trebuie să se dea de jos în sus, ori instrumentele există, trebuiesc doar puse în practică. Dar e infinit mai greu decât protestatul în frig, chiar și decât mersul pe jos de la Cluj la București.

Comments

comments