Codrin (file din poveste)

Codrin s-a născut chel, ca orice copil. Spre deosebire de restul copiilor, Codrin a rămas așa. În primii ani de viață vecinii îl arătau cu degetul și râdeau de el. Codrin nu-și dădea seama de asta, dar părinții săi observau privirile. Era cât se poate de evident că maică-sa nu se abținuse de la alcool pe parcursul sarcinii.

Taică-su îl ura pentru că îl făcea de râs și nu ezita să îi aplice corecții fizice sub orice mic pretext. Ar fi vrut să-l facă fotbalist, dar așa deformat cum era, Codrin nu avea mari șanse să urmeze o carieră sportivă. Astfel, Codrin a ajuns la un moment dat să colecționeze timbre.

Încă din prima zi de școală colegii au făcut mișto de el. Nici nu era greu, Codrin arăta ca o acadea lăsată pe asfalt și atacată de furnici. Școala generală a trecut repede, dar chinuitor pentru Codrin. Se obișnuise încă din clasa a doua să ia constant bătaie. Profesorii îi dădeau note din burtă, nu voia niciunul să îl scoată la tablă să îl asculte din cauza aspectului și a vocii care aducea a scârțâit de balamale. Nici nu se punea problema să îl placă vreo fată, majoritatea fugeau de el, râzând dezgustate.

 

Puss In Boots, 2011

La liceu, Codrin se hotărî că e cazul să schimbe ceva în viața sa. Învăță să fie alunecos, ca un șarpe, să se bage pe sub pielea băieților șmecheri. Nu aștepta ca aceștia să-l bată pentru sendviș, ci li-l oferea el direct. Le lua și țigări, băutură sau le dădea direct banii de mâncare. Băieții mari îl țineau pe lângă ei, că era bun de trimis la magazin, de adus mingea când o dădeau peste gard și, în general, pentru amuzamentul propriu. Din când în când îl puneau să scuipe în sus și să-și prindă flemga în gură. Sau îl puneau să înjure oameni la întâmplare, pe stradă. Uneori îl puneau să mănânce de pe jos, nu neapărat mâncare. De fiecare dată când unul din ei ridica mâna să își aranjeze freza, Codrin închidea ochii și se ferea, obișnuit fiind cu scatoalcele peste chelie.

Băieții râdeau de el, iar el râdea cu ei, căci în naivitatea sa credea că se integrase, nu că era un bufon tolerat. Fetele nu mai fugeau de el, doar îl priveau cu silă, motiv pentru Codrin să aibă tupeu câteodată să se dea libidinos la ele. Evident, nu i-a mers niciodată, dar toată lumea se amuza când primea ca răspuns o înjurătură de mamă din partea unei fete mai slobode la gură.

Experiența adolescenței îl făcu pe Codrin să își da seama că nu e decât un mini-căpccăun strâmb, fără umor, carismă sau gât, lipsit de inteligență (dar nu din vina lui, neapărat, îl afectaseră destul de rău bătăile luate în copilărie). Singura lui șansă era să aleagă să fie slugă toată viața lui pentru băieții mari, iar aceștia, din când în când, să îl lase să dea impresia că face parte din gașca lor. Și ăsta era drumul pe care avea să-l aleagă. Chiar dacă el știa, în adâncul sufletului său, că nu e decât un parazit grețos pe care nu îl va înghiți nimeni, niciodată.

Comments

comments