Decât pe doi

După cum era de așteptat, imediat după finala pierdută la Australian Open au și apărut ăia cu “Fă, proasta dracu, ne-ai făcut neamu de râs”. Ca și cum Simona juca finala cu onoarea românului de rând pe masă.

Simona Halep nu e un sportiv “simpatic”. Nu e blondă și înaltă precum Sharapova, nu e nici carismatică precum Serena. Nu obține iertarea finilor cunoscători ai fenomenului cu un zâmbet fermecător.

Când era mică, taică-su o fi întrebat-o într-o zi: “Ce vrei să te faci, tati, când o să fii mare?”. “Jucătoare de tenis”, a răspuns aia mică. Și ta-su, pe forțele proprii, a investit în ea. Suficient cât, 20 de ani mai târziu, Simona să fie prima din lume. Prima.

În toată povestea asta lipsește contribuabilul român. Același care se maimuțărește pe stadion încurajând fotbaliști de mâna a 14-a plătiți din taxele și impozitele lui, via primărie. Sau Ministerul Apărării.

De aia Simona nu are nicio obligație față de români. Ea câștigă pentru cei ce au susținut-o de-a lungul carierei. Câștigă pentru ea, care s-a automutilat pentru performanță. Și joacă pentru cei ce își permit produsele la care se face reclamă în pauza dintre seturi. Și pentru sute de mii de euro / turneu.

E mult prea sus nivelul ăsta pentru românul cu Opel la mâna a doua, “după” Germania. Că de aia nu sunt reclame la “Noroc” și semințe pe Eurosport. Dar al nostru critic de tenis, cu orgoliul rănit de “decât locul doi” va continua să enerveze. Nu pe Halep, ci pe noi, ceilalți, care insistăm să citim comentariile de la știrile sportive.

sursa: digisport

 

Comments

comments