Ghici cine vine la cină

– Da, mamă, și asta îți ziceam, își continuă Irina vorba când mama sa reintra în cameră cu ceaiul. Mi-e frică de ce o să zică tata. Știi că el nu are părere bună despre lucrurile astea.

– Ei, Irina, nu e chiar așa. Plus că din ce mi-ai povestit până acum pare chiar băiat bun, ori orice părinte vrea ce e mai bun pentru copilul lui, nu?

Mama Irinei puse tava cu ceaiul pe măsuța din sufragerie și o sărută pe fiica ei pe frunte.

– Știu, dar, e diferența asta de vârstă și tata e sensibil la ce zice lumea…

– Da’ mai dă dracului și gura lumii. Știi cum e vorba aia, câinii latră, ursul trece. Lumea o să comenteze orice, că e prea bătrân, că e prea tânar, că e prea înalt, că e prea scund, că e prea deștept, că e prea prost, că e prea golan, că e prea fătălău. Tu să fii fericită, draga mea.

– Îți mulțumesc, mamă. Of, știam că tu ai să mă înțelegi,

Irina tresări la zgomotul cheii care se răsuci în ușă. Părinții ei țineau ușa încuiată tot timpul, mai mult din superstiție. Tatăl Irinei intră în casă, scutură umbrela în hol și o puse în cuier.

– Ohohoooo! Pe cine avem noi aici?

– Bună tată, am zis să îți fac o surpriză! răspunse Irina cu voce caldă.

– Bine ai venit, fata tatii! Hai încoace să te pup.

Tatăl o luă în brațe, uitând că are hainele ude. O sărută, părintește, pe frunte.

– Văd că avem patru tacâmuri. Mai vine cineva?

Irina se înroși. Mama preluă inițiativa.

– Vine iubitul Irinei. Vrea să îl cunoaștem.

– I-auzi, domnule. Păi nu mi-ai zis, să ma tund și eu, să îmi rad barba. Stai să mă îmbrac frumos. Abia aștept să îl văd pe băiat. Nici nu știam că te vezi cu cineva.

– Eh, am tot ținut să îți zic, dar..

– Hai că eu mă duc să pregătesc mâncarea! zise mama Irinei, în timp ce îi făcu cu ochiul Irinei.

– Hai stai jos, tată…

Irina se așeză pe canapea, alături de tatăl său și îi luă de mână.

– Tati, înainte de toate, vreau să îți spun ceva despre Liviu.

– Da, fata mea.

– Of, sper să nu te superi, te rog eu frumos promite-mi că nu te superi!

– Ce e, ce s-a întamplat?

– Nici nu știu cum să îți zic… Of… Liviu… e un pic mai în vârstă…

– Cum adică?

– Are 54 de ani…

Tatăl Irinei își pierdu atât zâmbetul cât și culoarea din obraji. Înghiți în sec.

Guess Who’s Coming to Dinner (1967)

– Cum adică? Adică fata mea, pe care eu am crescut-o frumos, pentru care mi-am sacrificat viața, căreia am încercat tot timpul să îi ofer ce-i mai bun ca să îi fie ei bine a ajuns să se mărite cu un boșorog?

– Nu că nu mă mărit…

– Adică nici de nevastă nu te ia. Am înțeles. Să nu îndrăznească să pună piciorul la mine în casă că îi scot dinții!

Tonul tatălui era din ce în ce mai ridicat

– Tată, te rog, nu face o scenă. Trebuie să apară.

– Oho, dar chiar abia aștept să apară, futu-i Dumnezeii mamii mă-sii de moșneag. Îl omor!

– Tată…

Irina fu întreruptă de soneria interfonului. Se duse să deschidă, privind înapoi către tatăl ei care pufnea furios pe nas, încruntat, roșu ca focul.

– Îl omor cu mâna mea. Nu accept așa ceva! rosti el printre dinți.

– Hai urcă, zise Irina cu glas sfiit, la interfon. Tată, te rog eu frumos, nu fi așa. Dacă mă iubești o să îl accepți și pe el.

Mama Irinei privea din ușa bucătăriei. Ar fi vrut să intervină, dar știa că nu ar fi făcut decât să agite spiritele și mai tare. În adâncul sufletului ei nu era nici ea de acord cu alegerea Irinei, dar avea încredere în fiica ei. Dacă Irina îl iubea, avea să îl accepte, oricum ar fi fost.

Se auzi un ciocănit. Irina, rămasă lângă ușă, deschise. Liviu intră cu un zâmbet larg. Avea hainele uscate. Șoferul îl adusese cu umbrela până la scara blocului.

– Bună seara! salută el politicos.

Figura tatălui Irinei se lumină instantaneu. Făcu ochii mari.

– Domnul Dragnea?

– Liviu, încântat să vă cunosc.

Tatăl tâșni din canapea ca să dea mâna cu invitatul.

– Păi bine, mă Irina, de ce nu zici că e vorba de domnul Dragnea? Bată-te-ar Sfântul de poznașă. Dar poftiți! îl invită pe Liviu în sufragerie.

– Vă rog, spuneți-mi Liviu, nu îmi mai vorbiți cu dumneavoastră.

Tatăl Irinei nu apucă să răspundă. Din bucătărie descinse mama Irinei bătând cu un polonic într-o tigaie.

– HUOOOOOOO!!! DNA să vină să te ia! HUOOOOO! PSD – CIUMA ROȘIE!!! răcnea cu toată capacitatea pulmonară de care putea da dovadă.

Irina, tatăl său și Liviu erau șocați.

– Stai, femeie, ce te-a apucat? încercă tatăl să o calmeze.

– IEȘI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ. HOOOOȚIIIIIII!!!!!

– Ne faci de râs, te rog eu…

Irina izbucni în plâns și fugi în camera ei.

– Văd că nu sunt binevenit aici. Am să plec, îmi cer scuze

– Nu, dar vă rog, e o neînțelegere… încercă să dreagă tatăl situația.

– LA PUȘCĂRIE! CU DRAGNEA LA PUȘCĂRIE!!! LAAA PUȘCĂĂĂRIIIIEEEEE!

– Mă iertați! Plec acum.

Liviu ieși în grabă din apartament. Rămase puțin în dreptul ușii, să își tragă sufletul după cele întâmplate. Vocea mamei Irinei îi mai străpunse o dată timpanele, prin ușa apartamentului:

– MUIE DRAGNEAAAA!!!!!

Comments

comments