Remus Cernea, ieșirea din friendzone

Remus Cernea, veganul. Feministul. Politicianul. Emigrantul. Băiatul finuț, atent.

Când, băiat fiind, te lovește pubertatea și încep să-ți placă fetele te găsești într-una din astea două situații:

1. Ești băiatul ăla gigea, ăla care joacă fotbal în pauze, ăla cu haine de firmă și freză la modă, pe care fetele-l plac default că e cool, alfa, badass. N-ai multe de făcut, fetele o să te lase să le iei de mână și să le pupi pe obraz când ajungi la școală. Ba uneori o să stea și cu tine în bancă la ora de franceză sub privirile semi-invidioase ale colegelor. O să-ți sufle la teste și o să-ți dea să copiezi tema la română.

2. Ești băiatul ăla ales printre ultimii în echipă, urâțel, tuns ca un nord corean de către Nea’ Florică frizerul de pe stradă. Cu haine și bașcheți no-name. Fetele ar sta cu tine în bancă la ora de franceză doar dacă n-ar mai fi locuri și nu le-ar da voie profa să stea în picioare. Nu contează oricum, că tema o ai făcută de acasă și la lucrare iei peste 9, că știi materia.

Remus al nostru e clar din categoria 2. Nu e un lucru rău să fii genul ăsta, căci în mod normal tipul geeky își atinge potențialul când trebuie, nu se stinge în adolescență. Pentru că nu are decât să se concentreze pe self-improving. Să se transforme în lebădă exact când va fi nevoie, să aibă o carieră frumoasă și o familie fericită. În general.

Pe la vârsta majoratelor băiatul beta începe să intre în grațiile fetelor, mai ales pe fondul decepțiilor adolescentine ale acestora. Nu mult, poate un zâmbet, poate un dans la un chef, dar suficient cât băiatul să-și facă curaj să-și cumpere primul hanorac de la Lee Cooper cu banii de alocație. Hanorac pe care-l poartă 3 zile din 5.

Într-o bună zi, minune: o fată, nici prea prea nici foarte foarte, îl pupă pe obraz când îl vede, sau îl ia de mână în drum spre cancelarie. În sfârșit se materializează orele în care le-a ascultat poveștile, decepțiile, a empatizat cu ele, a blestemat alături de ele porcii de bărbați, și-a pus pisici pufoase la avatar și Nelly & Kelly – Dilemma la ringtone.

Ăsta e momentul de cotitură. Aici e prima răscruce. Marea majoritate a băieților îl vor uita pe Nea’ Florică frizerul și se vor duce la salon să-și facă freza aia blanao. O să renunțe la gelul de păr ieftin pentru spuma aia mai scumpuță de la Mega. O să-și cumpere primul parfum. O să aibă curajul să zică pentru prima dată unei fete “nu mă interesează”.

Aveți 5 minute să vorbim despre respectul față de femei?

Unii, însă, nu vor face saltul și vor rămâne pe viață în purgatoriul curtării femeilor din postura prietenei de taclale. Vor fi nevoiți să abordeze mereu cele mai vulnerabile, slabe de înger, speriate și dezamăgite femei, cu promisiunea unui suflet cald, înțelegător, exact ca la 15 ani, cu mustața abia mijindă.

Ăsta e Remus. De asta duce o discuție despre corupție în zona victimelor violului. De asta apără animalele, de asta țipă după ajutor pentru orice e vulnerabil și de asta se comportă ca un sectant agasant. Nu e un monument de moralitate care a atins înțelepciunea supremă și ne judecă pe noi pentru păcatele noastre. E doar strategia lui de agățat. Ieșirea din friendzone ca mod de viață. Exploatarea temerilor, dezamăgirilor și vulnerabilităților femeilor. Că până la urmă una e suficient de damaged să pună botul la vrăjeala lui cheesy și să treacă peste libidinoșenia lui grețoasă.

 

Comments

comments